Timp de citire: 7 minute

In timp ce maternitatea nu a fost contestata niciodata, in cea mai mare parte a istoriei, paternitatea a fost o intrebare deschisa. Pana la aparitia testelor ADN foarte exacte in anii 1980, nu exista nicio modalitate de a fi 100% sigur ca tatal unui copil era de fapt si tatal biologic.

Dar, asta nu i-a impiedicat oamenii sa incerce. Testarea ADN are la baza multiple cercetari stiintifice realizate pe parcursul unei lungi perioade de timp, ceea ce confera acuratete si siguranta rezultatelor obtinute. In laboratoarele de testare a ADN-ului, metoda de lucru este standardizata si se bazeaza pe materiale si aparatura cu recunoastere internationala de intreaga lume stiintifica.

 

Istoric test ADN

 

Prima forma de testare parentala a fost bazata pe grupele sanguine sau potrivirea acestor grupe de sange intre copil si presupusul parinte, care a devenit disponibila in anii 1920, dupa ce oamenii de stiinta au recunoscut ca grupele sanguine care au fost descoperite la inceputul anilor 1900 sunt mostenite genetic.

Prin aceasta forma de testare genetica se compara tipurile de sange ale copilului si ale parintilor si se poate stabili daca exista vreo posibilitate de legatura parentala. De exemplu, doi parinti de tip de sange O pot avea doar un copil cu tip de sange O, iar doi parinti cu tip de sange B pot avea un copil, fie cu tip de sange B, fie O.

Acest lucru a dus cel mai adesea la rezultate neconcludente, deoarece doar 30% din intreaga populatie poate fi exclusa de a fi posibilul parinte in cadrul acestei forme de testare. In anii 1930, a devenit disponibila o noua forma de testare a sangelui, testarea serologica, care testeaza anumite proteine din sange, cu o rata de excludere de 40%.

In anii ’60, testarea genetica precisa a paternitatii a devenit o posibilitate cand s-a dezvoltat testarea HLA (antigenul leucocitar uman, legat de functia sistemului imunitar), care compara amprentele genetice ale globulelor albe din sange intre copil si presupusul parinte. Testele HLA ar putea fi facute cu o precizie de 80%, dar nu au putut face distinctia intre rudele apropiate.

secventa-ADN-teste-ADN

Tehnologia genetica de testare parentala a avansat in continuare odata cu izolarea primei enzime de restrictie in 1970. Testele de paternitate de inalta acuratete au devenit disponibile in anii 1980 odata cu dezvoltarea tehnologiei RFLP. In anii ‘90, tehnica de testare PCR (Polymerase Chain Reaction – tehnica folosita pentru a amplifica sau a face copii a unei parti specifice de ADN in vitro), dezvoltata in 1983, a devenit metoda standard pentru testarea ADN parentala, fiind metoda de testare mai simpla, mai rapida si mai exacta decat RFLP, rata de excludere fiind de 99,99% sau mai mare.

Testarea ADN este folosita de cele mai mari laboratoare criminalistice din lume, ca FBI, iar markerii STR utilizati fac parte din sistemul de date care exista in SUA, numit CODIS (COmbined DNA Index System), folosit de FBI in tehnica de stabilire a profilelor ADN umane.

 

Ce este un test de paternitate?

 

Testarea genetica a paternitatii presupune utilizarea profilurilor ADN pentru a determina daca un individ este parintele biologic al unui copil. Testarea paternitatii poate fi deosebit de importanta atunci cand drepturile si indatoririle tatalui sunt in discutie sau cand paternitatea unui copil este pusa la indoiala.

Testarea ADN-ului este in prezent cea mai avansata si precisa tehnologie pentru a determina paternitatea. Intr-un test de paternitate ADN, rezultatul (numit „probabilitatea parentalitatii”) este de 0%, atunci cand presupusul parinte nu este inrudit biologic cu copilul, iar probabilitatea de a fi parinte este de obicei de 99,99% sau mai mare, in functie de numarul de regiuni ADN testate, cand presupusul parinte este inrudit biologic cu copilul.

Cu toate acestea, in timp ce aproape toti indivizii au un set unic si distinct de gene, indivizii rari, cunoscuti ca „himere”, au cel putin doua seturi de gene diferite, ceea ce poate duce la un rezultat fals negativ daca tesutul lor reproductiv are o marca genetica diferita de pe tesutul prelevat pentru testare.

 

Cate tipuri de teste de paternitate exista?

 

Testele genetice de stabilire a paternitatii se pot clasifica in informative sau legalizate, in functie de posibilitatea acestora de a fi folosite sau nu in fata autoritatilor. Astfel, testele informative se realizeaza doar pentru informarea participantilor si pot fi realizate chiar si acasa, fara a fi nevoie de identificarea partilor implicate in test.

Pe de alta parte, testele legalizate, care pot fi folosite si in instanta, in procese de paternitate, trebuie realizate doar de catre clinici specializate, urmand niste proceduri clare si riguroase, care impiedica contaminarea sau manevrarea defectuoasa a probelor.

 

Cum se realizeaza un test de paternitate si cat dureaza?

 

Pentru majoritatea testelor de paternitate, probele utilizate de laborator ca sursa de ADN sunt obtinute prin raclaj cu tampoane bucale. Acestea sunt celule epiteliale colectate prin frecarea interiorului obrazului gurii cu tampoane sterile de bumbac. Recoltarea de probe bucale prin intermediul tampoanelor bucale este neinvaziva, complet nedureroasa si poate fi efectuata inca din ziua nasterii.

Alte tipuri de probe – cum ar fi sange, material seminal, taieturi de unghii, foliculi de par si probe prenatale – pot fi de asemenea utilizate, dar acestea sunt recomandate numai in circumstante speciale in care nu se pot obtine probele standard recoltate de pe obraz.

Rezultatele unui test de paternitate vor fi exact aceleasi pentru testele efectuate folosind tampoane bucale sau sange (sau alte probe), deoarece ADN-ul gasit in celulele obrazului nostru este acelasi cu ADN-ul gasit in toate celelalte celule din corpul nostru.

Sansele de extragere a materialului genetic din tampoanele bucale este de peste 99%, acest procent scazand in cazul in care se utilizeaza probe secundare, cum ar fi periuta de dinti, betisoare de urachi, mucuri de tigara, material seminal, taieturi de unghii, foliculi de par, etc.

De asemenea, rezultatul testului poate fi obtinut in doar cateva zile daca sunt utilizate probele standard, acest timp crescand in cazul utilizarii probelor secundare, in functie de complexitatea analizei si de data de recoltare a acestora.

 

Testarea prenatala a paternitatii

Testarea prenatala a paternitatii se poate realiza atat prin metoda invaziva, cat si prin cea non-invaziva, cu anumite avanataje si dezvantaje pentru fiecare tip de testare.

Testul invaziv de paternitate prenatala

Este posibil sa se stabileasca cine este tatal biologic al fatului, in timp ce femeia este inca insarcinata prin proceduri numite esantionarea vilozelor corionice sau amniocenteza. Prelevarea de viloze corionice preia tesutul placentar fie in mod transcervical, fie transabdominal. Amniocenteza recupereaza lichidul amniotic prin introducerea unui ac prin peretele abdominal al mamei insarcinate. Aceste proceduri trebuie sa fie extrem de exacte, deoarece iau un esantion direct de la fat; cu toate acestea, exista un risc de pierdere a sarcinii ca urmare a utilizarii acestor proceduri.

testare-paternitate-prenatala

Testarea non-invaziva a paternitatii prenatale

Progresele actuale ale testarii genetice au dus la posibilitatea de a determina cine este tatal biologic in timp ce femeia este inca insarcinata printr-o metoda non-invaziva. Exista o cantitate mica de ADN fetal (cffDNA) prezent in sangele mamei in timpul sarcinii. Acest lucru permite testarea exacta a paternitatii ADN fetale in timpul sarcinii, dintr-o extractie de sange, fara niciun risc de avort. Studiile au aratat ca cffDNA poate fi gasit inca de la 7 saptamani de sarcina, iar cantitatea de cffDNA creste pe masura ce sarcina progreseaza.

 

Testele de rudenie – la ce folosesc si cum functioneaza?

 

Testarea gradului de rudenie cu ajutorul testului ADN poate ajuta pentru a determina daca exista legaturi biologice intre persoanele testate si ce fel de legaturi sunt acestea, fiind benefic pentru a arata istoricul genealogic al persoanelor care impart acelasiu nume de familie. Acest tip de test poate fi efectuat intre diferite grade de relatii, inclusiv frati, bunici, matusi si unchi.

In general, aceste teste sunt un mijloc de a stabili paternitatea in cazurile in care tatal nu este disponibil si, prin urmare, un test de paternitate simplu nu este o optiune. In astfel de cazuri, un test facut intre bunici si nepoti, intre frati sau un test ADN avuncular pot inlocui un test ADN de paternitate.

Pe langa aceste teste care pot inlocui testul de paternitate cand tatal refuza sa participe sau cand acesta este decedat sau disparut, exista si teste care pot determina daca doua persoane au un stramos comun, fara insa a determina gradul de rudenie dintre acestia.

Testarea cromozomilor Y poate fi utilizata pentru a determina daca doi barbati sunt inruditi pe linie paterna. Poate fi folosit si in cazurile in care verii barbati vor sa vada daca tatii lor erau frati sau sa verifice daca au impartasit un bunic comun pe linia paterna.

Testul ADN-ului mitocondrial este folosita in cazurile in care indivizii doresc sa dovedeasca o inrudire pe linie materna. Testul MtDNA ia un segment din ADN-ul mitocondrial al persoanei respective si il compara cu celelalte persoane care participa la testare pentru a determina daca exista o linie materna comuna.

 

Cum interpretam rezultatele testului ADN si de paternitate?

 

Un aspect interesant si surprinzator al testelor ADN este faptul ca toti oamenii impart 99,9% din aceeasi secventa ADN. Singura parte care ne face unici este restul de 0.1%, procent care poate oferi multe detalii despre codul genetic al fiecaruia. Acest 0.1% este responnsabil in determinarea trasaturilor, este cel care contine tot istoricul nostru genealogic si este cel care ofera date pretioase asupra starii noastre de sanitate, incluzand determinarea riscului genetic pentru anumite afectiuni. Fiecare test vine cu un raport detaliat fizic sau prin email.

Avand acces la aceasta informatie, putem lua anumite decizii informate cu privire la anumite aspecte din viata noastra, care ne influenteaza felul in care traim si in care ne raportam la viata noastra, oferindu-ne atat o imagine de ansamblu asupra sursei din care provenim cat si detalii pe care nu le-am fi cunoscut niciodata daca nu am fi facut un test ADN.

 

Rolul consilierilor genetici in testarea ADN sau a paternitatii

 

Dupa aflarea rezultatelor testului de paternitate sau ADN, indiferent de scopul si modalitatea de testare este indicat sa consultam un consilier genetic pentru a ne indica cele mai potrivite actiuni pe care le putem intreprinde pentru a folosi aceste rezultate intr-un scop benefic.

Acesti profesionisti in testarea genetica sunt pregatiti pentru a intelege si explica mai departe, impactul pe care genele il au asupra vietii unei persoane. Avand informatii despre felul in care functioneaza genele umane, ei pot detalia rezultatele primite, pot face asocieri cu viata persoanei respective, pot explica riscuri si te pot ajuta pentru a lua anumite decizii cu privire la viitorii tai copii, bazandu-se pe informatii stiintifice de incredere. Apeleaza cu incredere la testele de paternitate si ADN, dar si la consilierii genetici ai Centrului de Diagnostic si Tratament Medo pentru a alege testul care ti se potriveste.