Timp de citire: 3 minute

Infectiile cu streptococ betahemolitic – grup A (SBHA)

Acest streptococ reprezinta cea mai frecventa cauza a faringitei bacteriene si poate determina o varietate de afectiuni, cel acele minore la infectii severe. Unele persoane sunt identificatate ca purtatori al streptococului atunci cand bacteria este detectata printr-un test rapid de exudat faringian, in absenta simptomelor.
Riscul de transmitere de la un purtator la o persoana sanatoasa este destul de scazut, cel mai mare risc il reprezinta copiii, mai ales dupa un contact direct de cateva ore cu o persoana purtatoare.  Identificarea persoanelor purtatoare este uneori destul de dificila, intrucat trebuie facuta distinctia clara intre un purtator al bacteriei si un copil care sufera de faringita acuta.

  • Sursele de agent patogen
    • copilul bolnav (tipic sau atipic) cu faringita, angina, amigdalita, scarlatina, erizipel. Cea mai importanta sursa este reprezentata de omul bolnav cu angina streptococica.
    • copilul purtator de SBHA poate fi:                                               
          • reinfectios, cu o contagiozitate de 1-3 zile
          • sanatos, cu localizare temporara nazala, faringiana sau mixta. Contagiozitatea este de 7-14 zile.  Acesti purtatori sunt depistati si neutralizati prin actiunea de supraveghere epidemiologica in colectivitti de scolari.
          • fosti bolnavi (rareori), cu contagiozitate de 1-3 luni
    • vacile cu mastita streptococica, care pot transmite SBHA la ingrijitori sau prin lapte la consumatori.

Deoarece anginele au cea mai mare frecventa, secretiile nazofaringiene constituie produsul patologic cel mai important prin care se diseminează SBHA.

Caile de transmitere ale infectiilor cu streptococ

  • Receptivitatea organismului tanar
    • directe: in conditii de aglomeratie (colectivitate, familie, mijloace de transport in comun, sali de spectacole, etc.) si in conditii de viata neigienice. Picaturile septice de secretie nazofaringiana sunt elementele principale de contaminare si infectie.
    • indirecte: transmiterea SBHA prin intermediul aerului, alimentelor (lapte), obiecte (de uz individual, colectiv), maini, muste. Toate caile sunt contaminate prin produsele patologice eliminate de surse.

Receptivitatea este crescuta la copii, dar scazută sau chiar absenta la persoanele care au fost bolnave de scarlatina. Numai serotipul de SBHA care produce scarlatina este imunogen.

In general, orice infectie produsa de SBHA este urmata de aparitia (la cateva saptamani) a anticorpilor care persista cativa ani. Cu exceptia anticorpilor post- scarlatina, anticorpii antiSBHA nu sunt protectivi, dar evidentierea lor prin teste serologice (ASLO) ajuta la diagnosticarea infectiei si la stabilirea posibilelor complicatii tardive.

In ultimii ani au fost elaborate teste rapide pentru evaluarea prezentei anticorpilor indusi de SBHA (Streptozym, Streptex, Phadirect, Strep. A etc.)

Masuri de prevenire a infectiei

    • supravegherea epidemiologica, clinica si de laborator a colectivitatilor de prescolari, scolari si adolescenti;
    • efectuarea triajului epidemiologic la inceputul activitatii si după vacante, in colectivitătile cu risc, indeosebi cele cu internare;
    • depistarea precoce a infectiilor faringo-amigdaliene SBHA si sterilizarea lor;
    • depistarea si sterilizarea purtatorilor sanatosi de SBHA;
    • supravegherea fostilor bolnavi, timp de 4-6 saptamani, pentru a depista eventuala stare de purtator de SBHA sau prezenta unei complicatii post-streptococice;
    • controlul sectorului de alimentatie, indeosebi lapte si derivate;
    • realizarea educatiei pentru sanatate privind riscurile si preventia infectiilor cu SBHA.

Masuri de combatere a infectiei

    • efectuarea anchetei epidemiologice;
    • depistarea bolnavilor tipici, atipici, suspecti;
    • izolarea la spital, a cazurilor de scarlatina, erizipel si a formelor severe de angina;
    • raportarea forurilor sanitare superioare;
    • depistarea si sterilizarea purtatorilor;
    • supravegherea celor care au contactat boala;
    • decontaminarea cu substante chimice uzuale;
    • igienizarea generala, cu accent pe ventilatie;
    • educatia continua pentru sanatate.

Se impune o atentie deosebita pentru identificarea purtatorilor sau a persoanelor cu risc crescut si tratarea corespunzatoare a acestor afectiuni, fiind necesar a se lua in calcul rezistenta antimicrobiana. Bolile acute transmisibile cu frecventa redusa pot fi depistate si combatute la timp prin analize de laborator si consultatii de specialitate. Faceti o programare la un medic de familie de indata ce observati o modificare a starii de sanatate si aveti suspiciunea ca ar putea fi responsabil pentru acest lucru, streptococul betahemolitic.