Timp de citire: 4 minute

Articol actualizat la 12/03/2020

Este extrem de important ca starea de sanatate a ficatului sa fie monitorizata periodic, deoarece afectiunile asupra acestui organ pot fi ireversibile, daca nu se intervine in timp util. Desi ficatul este singurul organ care se poate regenera, celulele afectate fiind inlocuite cu unele sanatoase, acesta poate suferi de diferite afectiuni infectioase sau neinfectioase, care-l pot afecta. Hepatitele virale se numara printre aceste afectiuni.

Ce este hepatita?

Hepatita este o afectiune a ficatului auto-limitativa sau care poate progresa catre fibroza, ciroza sau cancer. Virusurile hepatice reprezinta cea mai comuna cauza a hepatitei in lume, insa si alte infectii, substante toxice (alcool, anumite droguri, etc.) si boli autoimune pot cauza hepatitele.

Virusul hepatic de tip A

Este prezent in materiile fecale ale purtatorului si este transmis cel mai des, prin consumarea de apa contaminata sau hrana contaminata. Infectiile sunt de obicei, usoare, majoritatea persoanelor revenindu-si total si ramanand imune ulterior, la acest virus hepatic. Insa, aceste infectii pot fi si severe, mai ales pentru persoanele nevaccinate, care traiesc in conditii igienice improprii.

Virusul hepatic de tip E

Este transmis prin consumul de apa sau alimente contaminate cu materii fecale. Factorii de risc sunt reprezentati de conditiile improprii, care permit ca materiile fecale infectate cu acest virus hepatic sa ajunga in apa de consum. Exista si alte metode de transmitere a acestui virus hepatic, insa cu o incidenta mult mai mica. Acestea sunt: consumul de carne negatita corespunzator, provenita de la animale infectate, transfuzii cu sange contaminat, transmiterea virusului de la mama insarcinata la fat. 

Sursele de agenti patogeni

 

Bolnavul:

      • pentru HVA (hepatita virala de tip A) – indeosebi copiii pana la 15 ani
      • pentru HVE (hepatita virala de tip E) – populatia peste 15 ani.

Bolnavii pot prezenta forme tipice sau atipice, subclinice, inaparente. HVA poate evolua cu risc in cazul persoanelor care provin dintr-un mediu cu standard igienico-sanitar ridicat, unde nu s-a produs imunizarea naturala.

 

Purtatorul :                                                                                                                                         

    • pre-infectios: foarte contagios (prin materii fecale), cu 8-15 zile inainte de debutul bolii;
    • sanatos: elimina virusul hepatitei in cantitati mici, cateva zile sau saptamani (acesti purtatori au fost in contact cu omul bolnav sau purtatorul pre-infectios);
    • fost bolnav: disemineaza doze reduse de virus, cateva zile in convalescenta.               

Produsele patologice prin care sursele elimina virusul hepatitei sunt materiile fecale si sangele (in perioada de viremie).

 

Caile de transmitere ale virusului hepatic   

Receptivitatea organismului copilului

    • directe: intereseaza colectivitatile si familiile cu standard igienico-sanitar scazut („boala mainilor murdare”; „boala saracilor”)
    • indirecte: ambele tipuri de virusuri sunt eliminate de surse, indeosebi prin materii fecale, pot contamina apa, alimentele, aerul, solul, mainile, obiectele si mustele. Au rezistenta crescuta in mediu.                                                                                         

Imunitatea pasiva

Imunitatea pasiva (ca urmare a transferului de anticorpi de la mama la copil) este evidenta in HVA, deoarece toate femeile la varsta fertilitatii poseda titruri ridicate de anticorpi fata de virusul hepatitei A.

In zonele unde HVA si HVE este endemo-epidemica, aproape intreaga populatie este imunizata si reimunizata periodic, la trecerea prin infectia cu virus sau prin ingestia acestuia in conditiile unui mod de viata neigienic.

 

Simptome ale hepatitei

 

Hepatita virala de tip A: perioada incubare este de obicei intre 14-28 zile. Simptomele pot fi de la usoare la severe si pot include febra, stare generala de rau, pierderea apetitului greata, diaree, disconfort abdominal, urina de culoare inchisa si icter. Nu toti cei infectati vor suferi de aceleasi simptome. Adultii manifesta semne ale bolii mult mai des decat copiii, iar severitatea infectiei poate fi mai crescuta la persoanele in varsta. Copiii sub 6 ani, infectati cu HBA prezinta foarte rar simptome vizibile si doar 10% dezvolta icter. De asemenea, cateodata este posibila si recidiva in cazul virusului hepatic de tip A, insa cu o revenire totala, ulterior.

Diagnostic: Cazurile de hepatita de tip A nu pot fi diferentiate din punct de vedere clinic, de alte forme ale virusului hepatic acut. Diagnosticarea se poate face prin detectarea anticorpilor HAV- imunoglobina specifica G (IgM)in sange. Alte testari sunt disponibile in laboratoare de analize specializate.

Hepatita virala de tip E: perioada incubare este de obicei intre 2-10 saptamani. In zonele predispuse acestui virus, infectiile simptomatice sunt mai prezente pentru adultii cu varsta intre 15 si 40 de ani. In aceleasi zone, daca infectiile apar si la copii, fie sunt asimptomatice sau foarte usoare, fara aparitia icterului. Simptomele tipice pot include o faza initiala cu febra usoara, apetit redus, greata si varsaturi care pot dura pana la cateva zile. Unele persoane pot avea dureri abdominale, mancarimi (fara a avea leziuni pe piele), eruptii cutanate si dureri articulare. Poate aparea si icterul, dar si urina inchisa la culoare. La un control medical se poate observa ca ficatul este marit si sensibil. 

Diagnostic: Pe baze clinice, nu este posibila diferentierea intre hepatita de tip E de alti agenti patogeni virali, de aceea diagnosticul se confirma prin analize de sange, aspect esential. Diagnosticarea certa este bazata pe detectarea anticorpilor IgM in sangele persoanei respective. Exista si teste si analize de sange mult mai avansate, disponibile in laboratoare acreditate. 

 

Masuri de prevenire si combatere ale infectiei cu virusul hepatic

 

    • supravegherea epidemiologica cu adresabilitate particulara pentru grupurile cu risc crescut (copiii pentru HVA)
    • igienizarea globala, dezinsectia, decontaminarea, salubrizarea
    • evitarea infectiilor nosocomiale
    • evitarea transmiterii hidrice si prin alimente contaminate
    • efectuarea anchetei epidemiologice
    • depistarea, inclusiv a cazurilor atipice
    • raportarea urgenta a cazurilor
    • izolarea la spital
    • supravegherea contactatilor
    • dispensarizarea convalescentilor si educarea in scopul respectarii regulilor de igiena
    • decontaminarea mediului cu substante clorigene
    • igienizarea si salubrizarea prin masuri speciale
    • educatia pentru santate

 

Infectarea cu oricare dintre aceste virusuri hepatice poate cauza probleme grave. Este indicat ca la sesizarea oricaror simptome, pacientii sa se adreseze in prima instanta, medicului de familie si sa confirme diagnosticul prin analize de sange realizate intr-un laborator acreditat.